Aventuri pe bicicleta : Apus si legenda la Cetatea Siria

Aventuri pe bicicleta : Apus si legenda la Cetatea Siria

Filmat intr-o frumoasa zi de vara, Iunie 2013

Vom face o calatorie imaginara in vechea cetate Siria, patrunzand adanc in legendele ei si toate lucrurile deosebite pe care le putem gasi, dupa care vom vedea cum arata Siria in ziua de astazi. Sper ca acest mic istoric sa va trezeasca interesul pentru aceasta fortareata.

Cetatile medievale au constituit intotdeauna puncte de atractie pentru vizitatorii de toate categoriile. Pentru cei avizati ele sunt un loc de meditatie, incercand sa le desluseasca tainele, sa le cunoasca trecutul mult framantat care se intinde pe o perioada de mai multe secole. Pentru cei mai putin avizati, ne gandim in primul rand la masa vizitatorilor, cetatile medievale constituie obiective al caror trecut istoric trebuie descifrat. A devenit deci o necesitate imperioasa a timpului nostru, a face cunoscut istoricul acestor monumente ale trecutului, care se incadreaza organic in istoria patriei noastre.

Voi incepe prin a relata o serie de legende care se aud mereu ca niste soapte, pe care fiecare sirian le-a auzit, spunandu-le mai departe copiilor si nepotilor. Intotdeauna legendele si traditiile au fost si sunt importante pentru sirieni.

Legendele cetatii

In jurul cetatii Siria s-au tesut dealungul anilor, o serie de legende care in parte privesc edificarea ei sau legendele care preamaresc trecutul ei, perioada ei de glorie. Majoritatea legendelor ne vorbesc despre intamplari legate de actualele ruine. Aceste legende sunt rodul imaginatiei populare si au o importanta folclorica de netagaduit. Ele au fost zamislite dealungul veacurilor si au fost transmise din generatie in generatie de catre locuitorii podgoriei aradene.

Iata cateva dintre ele:

Una dintre aceste legende spune ca cetatea a fost cladita de trei fiice ale unui urias. Una din fiice aduna bolovanii de jos din vale, ii aseza intr-un car cu patru boi, pe care apoi il punea in poala rochiei si-l depunea pe varful dealului. Aici cele doua surori au cladit impunatoarea cetate, ale carei ruine se vad si azi.

O alta legenda ne spune ca in incinta cetatii sub ruine se afla o piatra uriasa, care adaposteste o bogata comoara de obicte de aur, pazita de un caine alb neobisnuit de mare. Daca se aproprie cineva de piatra, cainele se transforma intr-un urias luptator imbracat in zale de cavaler medieval, care nimiceste pe oricine care ar incerca sa fure comoara.

Urmatoarea legenda ne arata ca odata o femeie intrand in pivnita cetatii cu copilul in brate, a intalnit o pisica care statea pe un butoi pazind o mare comoara care era asezata alaturi. Mama vazand comoara, a asezat copilul langa pisica  pe un scaun si dandu-i un mar in mana, a plecat in sat dupa oameni, cu ajutorul carora voia sa ridice comoara. Intorcandu-se dupa putin timp cu oamenii vede cu groaza cum se inchide usa pivnitei in fata lor, iar copilul ramane inauntru. Dupa sapte ani usa pivnitei s-a deschis din nou, iar copilul statea nevatamat pe acelasi scaun cu marul in mana, asa cum il lasase mama lui. Comoara si pisica au disparut intr-un mod miraculous, dupa care si usa pivnitei fara urma.

O serie de legende ne vorbesc de incaperi subterane, ascunse sub daramaturi, pline cu butoaie cu vin, care asteapta sa fie descoperite si consummate. Aceste butoaie sunt strasnic pazite de soldati turci ramasi aici dupa retragerea acestora.

Una dintre cele mai interesante legende pastrata in traditia locala legata de ruinele cetatii are urmatorul continut: In fiecare an la o data nedefinita, seara la luna plina vara, in incaperile ascunse sub ruine are loc un ospat dat de un pitic nemuritor cu barba rosie ca focul. La acest ospat iau parte soldati, turci si crestini, care si-au varsat sangele sub zidurile cetatii in timpul luptelor care s-au dat aici de-alungul secolelor. La aceste ospete soldatii nu se mai dusmanesc ca in trecut, ci isi petrec impreuna band din vinul galben si gras ca mierea si mancand friptura de mistret. Spre zori in padurea de lilieci aflata la poalele cetatii, are loc un dans macabre care incheie aceasta serbare, acompaniamentul muzical fiind dat de toti greierii din cetate.

Sunt demne de remarcat acele legende care ne vorbesc despre puterea miraculoasa a unei fantani cu numele de ,,Beg Bunar’’ , care seafla in afara zidurilor cetatii si care servea cu apa potabila pe cei din cetate. Fantana a fost sapata de catre prizonierii crestini luati de turci in timpul luptelor pentru cucerirea cetatii. Prizonierii au fost siliti sa sape intr-o roca dura stabilita de comandantul cetatii care se numea Ali. Intr-o zi de vara garnizoana cetatii ducand lipsa de apa, Ali a iesit la marginea santului dinspre nord-est al cetatii si tragand cu arcul, a fixat locul unde trebuie sapata fantana. Se spune ca zece ani au sapat acolo prizonierii pana au putut strabate roca dura si pana au dat de apa. Comandantul turc a promis libertate prizonierilor, cand vor termina fantana. Erau zece cand au inceput lucrarile. Noua au murit in timpul muncilor, iar al zecelea a terminat fantana. Cei noua prizonieri morti au fost ingropati in jurul fantanii, iar apa care a tasnit din adancuri avea o culoare rosie, colorata de sangele prizonierilor ingropati aici. Legenda spune ca toti care beau din aceasta apa, primesc o putere miraculoasa si se vindeca de toate bolile. Turcii n-au folosit aceasta fantana din pricina culorii.

O alta versiune a legendei despre fantana yice ca dupa ce a fost sapata apa ei s-a transformat intr-un lichid otravitor si toti turcii care au baut au murit pe loc in frunte cu Ali care a gustat primul din apa. Resturile acestei fantani se vad si azi la vreo 300 m departare de cetate in directia nord-est  intr-o zona impadurita la poalele cetatii.

Merita sa fie mentionate si legendele care vorbesc despre tunelurile care leaga cetatea de lumea exterioara.

Traditia populara pune construirea acestor tuneluri atat peseama crestinilor cat si pe seama turcilor. Aceste tuneluri serveau celor aflati in cetate pentru a comunica cu lumea exterioara atunci cand erau asediati, de a aduce intariri si provizii in cetate si de a se refugia in caz de perico. Se vorbeste de mai multe tuneluri. Unul din aceste tuneluri ar lega intereriorul cetatii cu castelul Bohus din Siria(azi caminul cultural si muzeul I. Slavici), care se afla in mijlocul comunei. Acest tunel ar fi fost construit de turci, spune traditia populara, si pe aici s-ar fi refugiat armata turceasca atunci cand a fost nevoita sa paraseasca cetatea. In timpul retragerii turcii si-au ingropat care a constat in aur si pietre scumpe, chiar aici in tunel astupand toate intrarile, asa ca azi nu se mai stie nimic de tezaur.

O alta legenda afirma ca exista un tunel care pleaca din cetate si merge pana la Timisoara, cu o ramificatie spre Arad. De acest tunel sunt legate doua legende pe care le consideram interesante si le reproducem integral. Una dintre ele ne relateaza ca acest tunel a fost sapat sub directa conducere a marelui comandant de osti Iancu de Hunedoara, de catre prizonierii turci. Lucrarile au durat ani de zile iar dupa terminarea lui, Iancu de Hunedoara a pornit cu o armata numeroasa prin tunel si a iesit cu aceasta armata chiar in curtea cetatii din Timisoara pe atunci ocupata de turci. Dupa o lupta crancena, intre soldatii lui Iancu si turcii, care au fost surprinsi de aceasta dibacie a marelui comandant,turcii au fost infranti iar cetatea a cazut in mana lui Iancu de Hunedoara.

Tot de acest tunel este legata legenda mai recenta care spune ca in timpul revolutiei lui Horea, Closca si Crisan sute de tarani s-ar fi refugiat in tunel dupa infrangerea rascoalei,cautand in felul acesta sa scpae de sub urmarirea autoritatilor. Traditia populara spune ca in fruntea lor s-ar fi aflat insasi Closca. La un moment dat tunelul s-a surpat, iar taranii au ramas prinsi murind cu totii. In fiecare an, primavara in luna mai seara, la ,,fantana cu galeata’’ cantata de compozitorul sirian Emil Montia, ti care se afla in drum spre cetate, sufletele celor morti ies afara din adancul pamantului cantand in cor cantece de jale.

In incheiere amintim legenda despre zanele aflate in cetatem, care se arata odata pe an in opt septembrie. Ca sa vezi aceste fapturi gingase imbracate in alb, trebuie sa tii patruzeci de zile post sisa fi trecut de 70 ani. In acest caz la miezul noptii, poti zari zanele dansand pe zidurile ruinate si pe pajistea cetatii.

Sursa : http://www.referatele.com/istorie/Scene-din-viata-de-ieri-si-de-649.php

Sunteti asteptati in data de opt septembrie 2013 la Siria unde va avea loc competitia anuala de ciclism montan. Detalii si inscrieri : http://www.ridersclub.ro/ro/stire-noutati-ciclism/inscrierile-se-pot-face-si-la-magazinul-racing-bike-pro

Vizionare placuta.

24 Aventuri pe bicicletă Apus si legendă la Cetatea Șiria

24 Aventuri pe bicicletă Apus si legendă la Cetatea Șiria